ÎN CURS DE APARIŢIE, CARTEA UNUI POET UCRAINEAN: MIHAILO KAMENIUK

Mihailo KAMENIUK

Ispitirea prin text

…veni. Se cuibări.

…Trăi în firea mea,

trezind fiara din mine.

„Dar cum te cheamă, cine ai fi?...”

…Spuse:

„Credinţa.

Dar tu nu-mi aparţii,

astfel că nu te mai supăra,

nu căuta alibiuri.

Tu nu depinzi de nimeni,

cum nu depinde zăpada

de schiuri”.

*      *     *

Viaţa…

complicată, în singurătate

toate-s amestecătură himerică….

…Lasă-mă să intru-n singurătatea ta

ca pe un păcătos

în biserică.

…şi spovedeşte,

şi iartă

pe cel ce greşeşte

fără să ştie

şi ca înecatului

las’ să-i intre-n trup

ultima melodie.

*     *     *

…prin efort de voinţă

părăsesc visul,

la balcon

strâng ţigara-ntre dinţi.

…umbra ta

dispare ca-n hău,

vântul de nord

readuce mirosul tău…

… întunericul sângeriu

iarăşi pulsează la tâmplă –

ţipăt la naşterile care

nu se întâmplă.

Serviciu

...de parcă umbra calului troian ar fi…

…şi tot aşa, zi de zi…

*     *     *

…au împuşcat în mine, în Hristos au nimerit –

istoria credinţei e simplă de neînchipuit…

*     *      *

… ca un gheţar

cimitirul alunecă

peste sat.

Ce demult

n-am fost aici eu,

cel depărtat.