Din „Jurnalul de Voronej”
10.XI.2016
Când ajungem la sensul giratoriu din capătul
străzii Enghels, poetul Valentin Nervin, care îmi este de ghid, îmi arată spre
un monument neobişnuit, întrebându-mă dacă ştiu ce ar reprezenta el. Zic: „Probabil,
ceva simbolic legat de sistemul solar, de planete…”
Ei bine, respectiva construcţie este dedicată, cu
titlul omagial – cui credeţi? – moleculei ADN (prescurtarea de la: acidul dezoxiribonucleic). Un monument al celulei fiinţelor vii, esenţială pentru identitatea
oricărui organism. Colegul mă asigură că e ceva unic nu doar în Rusia, ci şi în
lume. Îl cred pe loc.
Monumentul are o istorie. În popor, i se spune „Molecula ADN”, pe când, în concepţia autorului,
el e dedicat ştiinţei în general. Are deja o istorie de aproape patru decenii, punctată
de momente curioase. Iniţial, a fost instalat în oraşul Zelenograd din regiunea
Voronej, ca simbol al institutului radioelectronicii. Însă, neobişnuita
compoziţie nu veni pe placul orăşenilor, astfel că administraţiei locală
schimbă monumentul pe câteva tone de metal şi opera de artă vizuală ADN, să zic
aşa, a fost adusă la Voronej ,
cu populaţie mai luminată, cum ar veni, şi instalat unde se află şi astăzi.
Numai că ADN-ul din inox a fost pândit de alte pericole. Acum vreo 5-6
ani, construcţia-monument dădea semne vizibile de degradare şi autorităţile urbane
se gândiră să o trimită la topit. Dar bine că nu! Voronejienii se ridicară întru apărarea, renovarea şi păstrarea ei. Astfel că „Molecula
ADN” se profilează pe fundalul Catedralei Metropolitane şi această vecinătate,
ce ar putea să pară în continuare antagonică, incompatibilă, formează, totuşi,
un ansamblu curios, deci – demn de atenţie. Astfel că nici eu nu putem să trec
pe lângă el cu aparatul de fotografiat… orb. Am declanşat de câteva ori. Iată
una din ipostazele DNA–Catedrală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu