Greu de presupus
Bineînţeles
nu a fost totul brusc
dintr-o
dată. Sigur
deja
era începutul
el
aştepta; timpul deja se declanşase ca eternitate
fiindu-i
în cot de se consumă sau nu
dat
fiind că timpul doar este
însă
nu se trece.
Dar să revenim:
începutul
exista
deja
se derula
însă
încă nu era cuvântul care
pe
urmă
se va
spune că a fost la început.
Era
un început mut. Ne-
umplut.
Măcar cu ceva. Măcar cu
o
formă acustică a vieţii. Cuvântul-existenţă ca sens
încă
nedeterminat. Într-adevăr: care-s mărturiile despre
ce
însemna acel cuvânt
care
a fost la început. Era pur şi simplu
un
cuvânt de dragul cuvântului
cuvânt
care nu avea nici sens
dar
nici nonsens
fiind
pur şi simplu cuvântul pur, model, neutru
pe
care omul urma să-l umple cu ceva
scoţându-l
din poziţia lui de dincolo de bine şi de rău.
În acelaşi timp (şi spaţiu)
precum
spuneam – in abstracto
acel
cuvânt de la început fiind şi mărturie a declanşării vieţii
e
drept – nenumită
nedefinită
dar
suficientă sieşi fie şi prin rudimentara formă sonoră
a
cuvântului care era la început.
Pentru
că dacă nu era cuvântul
e
greu de presupus ce ar fi fost la început.
40 de ani prin deşert
E
necesar un Moise care
40 de
ani în şir
ar
purta toate armatele lumii prin pustiu
pentru
ca acestea să uite că au fost roabe
că au
fost armate;
în genere
să
uite că au fost…
Tramvaiul
Tramvaiul
numit dorinţă e cel mai zdruncinător
din
câte tramvaie există. O spun
din
proprie păţanie – într-o hurducăt-
ură
de la
cotit-
ură
dorinţele
îmi căzură din A Streetcar Named Desire
pe când
mai
aveam de parcurs doar câteva staţii (până la – credeam –
îndeplinirea
acelor dorinţe căzute pe caldarâm);
chiar aşa
să-mi
fi rămas de parcurs vreo 2-3 staţii –
răstim
şi răs-
spaţiu
în care mi-am revenit
zicându-mi
aproape calm:
Bine
că nu am căzut eu.
Deja
fără
nicio dorinţă
continuându-mi
călătorie în acel tramvai numit dorinţă…
Perioadă de tranziţie de la… – la…
Era
(dar mai este) timpul ruinelor comunismului
ruinele
ca
materialele
de construcţie bune pentru
edificarea
capitalismului.
Aşa
că meşterii grăbeau
şfarile-ntindeau,
locul măsurau,
şanţuri largi săpau
şi mereu lucrau,
capitalismul ridicau,
şfarile-ntindeau,
locul măsurau,
şanţuri largi săpau
şi mereu lucrau,
capitalismul ridicau,
dar orice lucrau ziua,
noaptea se surpa!
!Ay-ya-ya-ya!
Dincolo
Dincolo
de bine şi de rău
adică
inclusiv
dincolo
de plus şi de minus…
…chiar
o fi interesant: cum e
când
nu mai e valabil nici plus
nici
minus
nici
pâs?…
…nici
pâs
adică
inclusiv
dincolo
de consoane şi vocale
…ar
fi chiar mai interesant decât dincolo de bine şi de rău
dincolo
de plus şi de minus
nu? –
dincolo de consoane şi vocale…
Uluitor
Progresul în
medicină
şi
meta-medicină
este uluitor:
de la
simplul aparat
de măsurat tensiunea – la
recenta
invenţie a geniilor
subordonate lui
Blll Gates (n. 1955):
pe
ecranul
computerului
poţi vedea cum
te doare sufletul
(de altfel
ceea ce nu e
acelaşi lucru cu a-ţi vedea sufletul care te doare; ci
doar – cum te doare
ăsta
sufletul…)
Mutaţie
De când în lume a
devenit atât de obişnuit
ca inşii să-şi
demonstreze degetul mijlociu
probabil
sub influenţa
deformaţiilor psihice s-au produs
unele modificaţii
genetice
încât
deja tot mai
frecvent se nasc prunci
la o mână
sau la alta
cu câte un singur deget;
bineînţeles
doar cu degetul
mijlociu.
Doamna şi tânărul
Şi îi
spuse galeş-lasciv doamna:
„În
prezenţa ta
nu mă
simt în apele mele…”
Şi
tânărul o înţelegea:
din
păcate
apele
doamnei erau deja
secate…
Puţin iad
Pe
timpuri de început când
dimpreună
cu omul
toate
erau cuvântătoare – păsări
animale
arbori
munţi
stele
zburătoare
la un
moment dat
simţindu-se
ca şi gâdilat
împilat
împuţinat
din interior
mărul
din rai întrebă în sinea lui:
„Cine
ai fi tu cel care
parcă
te mişti
parcă
mă răpui?
Şi
auzi răspunzându-i un glas calm
aproape
cald:
„Nimic
deosebit: sunt un vierme
adică –
puţin
iad…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu