marți, 4 decembrie 2018

LEOLOGISME


DIN „CARTEA LEOLOGISMELOR”
                                     

(în pregătire la Editura „Junimea”)

·  Necesitatea poeziei pentru om e mai mică decât susțin poeții și mult mai importantă decât cred prozatorii.
·  Laconismul e un lăcomism pe invers.
·  Surse, dar și curse de inspirație…
·  Acum o clipă, molia moartă credea că este aplaudată.
·  Educația e eduCREAȚIE.
·  Micul Șprinț.
·  Dar mi-a ieșit să-i zic: „O escroacă”, în loc de: „O escroafă”…
·  Domnilor, fiți atenți și sobri. Să facem poze, nu pompoze!
·  Turnătorii? – Unii zeloși foarte zero(și)…
·  PresiUniunea Vamală.
·  Forma ideală de libertate: când depinzi numai de independență.
·  Când te bat prea tare gândurile, ar însemna că ești bătut și de soartă…
·  Din internat – la internet.                                                                         
·  Greblă cu dinți ruginiți nu e totuși o certitudine că demult nu a mai călcat nimeni pe ea.
·  Prostul stă de veghe în noapte, ascultând cum, undeva departe, cad fructele din pomul cunoașterii…
·  Scriitoarea Nora (v)Iuga. (În rusește: viuga = viforniță).
·  Drumurile vieții? Nu, e unul singur, la un capăt al său cu specificarea „Primul”, la celălalt capăt – „Ultimul”.
·  Moartea este (s)farmecul vieții.
·  Dacă mă asculți pe mine, vei face cum știi tu.
·  Țara arde, da’ ei beau de sting. Țara… 
·  Melancoolic.
·  Ion Luca Carageniali.
·  Omul – la voia întâmplării. Dumnezeu – la întâmplarea propriei Sale Voințe.

·  Necazul muștei ce cade în lapte e că nu va putea ieși din oală, până nu va bea tot laptele.
·  Pomul vieții al unora e și el un nuc în care, toamna, alții tot bat cu prăjina.
·  O revistă ce are ținută și conținut(ă).
·  Atenție la datele de pe eticheta conservelor: nu de puține ori, hrana spirituală din ele e cu termenul expirat.
·  Să mor că îmi place la nebunie să trăiesc! / Îmi place de mor viața!
·  Merge orice, inclusiv: dinte pentru dinte. Dar, uite, nu merge: minte pentru minte. Aici, legea răzbunării nu funcționează.
·  Starea de fericire?... O permanentă lipsă de experiență.
·  Odată ce are minte puțină, prostului îi este mai ușor să-și iasă din minți.
·  Sentimentul că fericirea nu se află totuși în direcția în care gonește lumea…
·  Cimitire, cimitire... –  des(e)tine de destine...
·  Inscripție pe garou: Stric interzis de a se folosi pentru gât!
·  Uneori, proza de dimensiuni mici înseamnă de fapt dimensiuni de proză mică.
·  Politician în lege.
·  Dacă somnul rațiunii naște monștri, imaginați-vă ce poate naște insomnia rațiunii…
·  Tigaia e un obiect cu prefix: coada (care, după cum pare să spună, ar trebui să fie totuși sufix).
·  Horo(ro)scop.
·  Podul (fla)Grant.
·  Cel mai greu e să te prefaci că ești tu însuți.
·  DVD et impera!
·  Mustafaust.
·  Rusia – o țară spațioasă, spasiboasă…
·  Ultima sticlă pe care o ținuse geamgiul în mână fu paharul cu vodcă.
·  În iluziile oamenilor e mult loc comun, și foarte vast.
·  Uneori, ciucea – figură de stil de buzunar.
·  Chiar să crezi că școala te pregătește pentru viață, odată ce toate clasele ei duc la moarte?
·  Încălzirea globală nu se referă și la războiul rece.
·  Așa o fi: universul ține cu cei curajoși. Cel puțin, cu cei care au mai rămas în viață după ce și-au manifestat curajul.
·  Cu adevărat populăm un sat global, odată ce americanii au reușit să îmbrace în blugi aproape întreaga omenire.
·  Două variante: creatură mítică și – creatură Mitícă.
·  Adevărul nu depinde de cei care îl rostesc, fie aceștia hoți (uneori, și ăștia spun adevărul), fie procurori. Adevărul depinde numai de sine, de iminența propriei sale naturi, alias – de propriul spirit.
·  Floare vârstei? Și e, și nu e floare la ureche.
·  Uneori, se întâmplă să ai șansă. Dar – o șansă fără sens.
·  Unii nu trăiesc pentru că le place viața, ci pentru că le place să mănânce, să mănânce, să tot mănânce…
·  Marele Rățoi își începu discursul cu: „Dragi confrați și confrațe!”
·  Calul, dușca și năpasta.
·  De regulă, situația cu presa galbenă e una albastră.
·  Surplusul de pseudo-prietenie facebook-ist(ă)…
·  Când își dau duhul, cei săraci cu duhul (își) dau mai puțin?...
·  Ploaia vă (bu)urează Paște fericit!
·  Vorbe de duh, dintre care una va fi chiar de dat duhul.
·  A început să (t)ragă concluzii
·  Până la ultimul st(r)op de sânge…
·  Nu e atât de grav că viitorul nu ar putea să nu aibă viitor, ci e catastrofal dacă viitorul nu va avea trecut, trecutul fiind viitorul viitorului.
·  Mda… Orice țară e un teritoriu discutabil, „impropriu, furat”, între două și mai multe alte țări…
·  Cercetându-ți arborele genealogic, e bine să nu mergi prea de tot în adânc, în urmă, pentru a nu avea surpriza că, la un moment dat, te pomenești într-o turmă sau că cineva te cheamă îndărăt în copac.
·  Mamifer și mamifiară.
·  DeSertul tătarilor.
·  Don Quijote de la Măcin.
·  Tic-ta(n)cul sovietic.
·  Castraverzi.
·  Minoritoți.
·  Arta e o manifestare în două ipostaze antagoniste, însă, paradoxal, unitare într-un singur aliaj: revolta față de această lume, dar și atașamentul față de ea. Probabil, Creatorul Suprem încearcă aceeași stare dihotomic-unitară, organică, indisolubilă, de nedespărțit în elementele care o compun. Acestea sunt anihilate unul de celălalt întru rezultarea terțului.
·  A trage ferestrăul în direcții diferite – unitatea a doi tăietori de lemne.
·  (Capri)Cornul Abundenței.
·  Pentru păsări (nu toate…), ceața ar însemna un fel de drumuri desfundate.
·  Toți vă vor răul. Dați-l! (Invers, după Čapek).
·  Odată ce omul a provenit de la maimuță, atitudinea depreciativă a acestuia față de maimuțe trebuie considerată rasism? Sau animalism?
·  Se numește cer, pentru că oameni cer de la cer.
·  Nu discuta cu un ins discutabil.
·  Dacă vrea să-i scrie totuși cineva, colonelul trebuie să ajungă general.
·  Și totuși, la început a fost motivul, care a cerut să apară cuvântul.
·  Încet cu pianul pe scări scară la cer!
·  Sfatul medicului: Eu propun să nu-l operăm, ci să-l lăsăm să trăiască.
·  InFernet.
·  Nu-l invidia pe cel care trăiește pe picior mare. Din păcate, piciorul poate fi de lemn.
·  Celebrul vals „CașcaValurile Dunării”.
·  Din vreme în vreme, scuturați mănușile. Nu este exclus ca, în una din ele, să fi rămas bobul de briliant pe care, iarna trecută, îl credeați căzut din inel, pierdut.
·  Prostituata? Oarecum, un corp delic(a)t.                                                             
·  Paralele: 1. Lele tare, puternică; 2. – lele cu parale.
·  Nicio diferență: poate fi mortală și lovitura cu o piatră prețioasă.
·  Simbolul credinței nu e una și aceeași cu credința în simboluri.                        
·  Dacă pe Marte există Dumnezeu, sigur că pe Marte există și viață…
·  Omul pentru om este om, ceea ce, din păcate, nu totdeauna e bine…
·  De la promis la compromis, un singur prefix: com.
·  Nu de puține ori, țapi ispășitori sunt caprele.
·  Arta aparține poporului! Din păcate, poporul nu știe acest lucru.
·  Pentru cal, călărețul e un supraom.
·  Din păcate, medicina netradițională nu se poate dispensa de plata tradițională.
·  Buna cuviință e precaută, dar nu prea căutată.
·  Înfrângerea, ca și succesul, nu-ți înmulțește prietenii.
·  Uneori, piatra filozofală e una și aceeași cu piatra tăcerii, ceea ce nu înseamnă că piatra filozofală e de aur.
·  Dacă va fi să-ți depășești profesorul în ceea ce faci, mulțumește-i, în primul rând, lui, profesorului, că te-a ajutat să ajungi la așa ceva.
·  Adevărul se naște în dispută. Deci, nu este exclus să existe și avortoni. 
·  Nutrea speranța că… Însă aceasta s-a dovedit a fi prea nesățioasă.
·  Viața care nu are sens, nu are nici contrasens.
·  Supune totul îndoielii. Inclusiv, îndoiala?
·  Nu te bucura de drumul acoperit cu flori. Florile acoperind gropi periculoase.
·  Astăzi, când se discută orientarea sexuală, de fapt se vorbește despre… dezorientarea sexuală.
·  O dată pe zi, o dată pe noapte, și ceasul defect indică ora exactă, dar – la ce bun?
·  Parafrază eminesciană: Mâine – de-a pururi ziua în care lumea nu va mai fi.
·  Ianus bifronsul pare a fi un străjer dublu – al realității și al vistului, având grijă ca ele să nu se contopească.
·  Viitorul nu arată așa cum ți-l imaginezi din nestrămutatul motiv că tu niciodată nu te întâlnești cu el, viitorul. Ceea cu ce te întâlnești tu e totdeauna ziua de azi. Iar prezentul totdeauna diferă de viitor. Pentru că prezentul e real, viitorul doar imaginat.
·  Uneori, aflând vreo taină, crezi că ai fost blestemat să afli așa ceva tocmai tu.
·  Sfârșitul lumii s-ar putea întâmpla într-o mare, atotcuprinzătoare dragoste, sau într-o disperare generală. Încă nu se știe cum va fi…
·  Încruntat, taciturn, insul avea o expresie de parcă se bucură că nu se bucură.
·  Plescăitul apei înseamnă că apa spune cum o cheamă, la fel în toate limbile lumii. Altfel decât cum îi spunem noi.
·  După moartea sa literară, scriitorul a mai trăit încă mulți ani până la moartea sa biologică…
·  În viață, ți se poate întâmpla orice, inclusiv – să nu ți se întâmple orice.
·  Omul nu doar gândește mult sub nivelul posibilităților rațiunii sale, ci și simte mult mai moderat, decât i-ar fi în stare inima și sufletul. Augmentarea, în ambele cazuri, ar spori riscul și intensitatea nenorocirilor, tragediilor personale, dar și sociale.
·  Vă dați seama când un ins puțin spus nedesăvârșit, ci aproape brută, intenționează să schimbe lumea! Din păcate, au fost mai mulți din ăștia…
·  Copilele își deflorează urechile, pentru a le înflora cu cercei.
·  Drumurile, chiar simplele poteci, sunt gândurile omului în devălmășie cu gândurile pământului.
·  Femeia care naște este lăudată până și de Moarte, aceasta considerând că, astfel, ei i se aduce ofrandă. Apoi, Moartea susține reîncarnarea.
·  Ca și viitorul, trecutul e pe jumătate adevărat, pe jumătate mincinos. Însă, în cazul trecutului, ca și în cel al viitorului, acest epitet (negativ), „mincinos”, are de sinonim un, aproape, antonim (pozitiv): frumos.
·  După moarte, unghiile mai cresc, nu și copitele.
·  Amnezia poate avea două explicații: sau că a expirat termenul de valabilitate al trecutului tău, sau al memoriei tale.
·  Un roman, dar chiar și un poem, poate câștiga mult în cazul în care fantezia cititorului nu e mai prejos decât cea a autorului, ba din contră.
·  Ideologia sovietică voia să te facă orice altceva, numai să nu fii tu însuți.
·  Talia 60-70 – e o circumferință. Talia 80-90 e deja o circumstanță.
·  Urangu(ti)tan.
·  Aventura-vura.
·  Cutia de machiaj a Pandorei.
·  Cioran: „De contat, contează numai cartea împlântată ca un cuțit în inima cititorului”. Ce facem, ascuțim cuțitele?
·  P(r)ostmodernism.
·  Van Gogh(ol).
·  Bahile pentru călcâiul lui Ahile…
·  Tanda și Manda citesc Tantra și Mantra.
·  Homo homini lupus est – mai merge. Mai grav e când omul pentru om este om.
·  Poate e mai corect așa: Marș  funegru.
·  A face din țânțar armăsar? Simplu: a-i înlocui armăsarului creierul cu un creier de gâză.
·  Când încearcă să fie predică, poezia devine piedică.
·  Față cu o mare taină, conștiința omului e asemeni pisoiașului care  abia face ochi și începe să vadă.
·  Muiere parfumată, de parcă ar fi doamnă.
·  Cât adevăr poate da la iveală o simplă cratimă! Polit-olog; polit-ologi.
·  Oamenii mici cred că toată lumea se teme de ei. Din păcate, uneori se-ntâmplă să aibă dreptate…
·  Au fost inventate pastilele contra prostiei. Dar – să vezi! – nimeni nu vine la farmacie după ele.
·  Cel mai absurd, dar și cinic paradox: murind, scăpăm de moarte.
·  După descoperirea Americii, Columb a devenit Column.                                   
·  Ars poetica – un șeriat relativ suportabil al prozodiei.
·  …De când a apărut noua realitate – irealitatea web…
·  Doctorul Falust.
·  Melcul în stare de embrion definitiv în involuție.
·  Somnul rațiunii naște monștri. De altfel, ca și chinuitoarea insomnie a rațiunii.
·  Ce înseamnă paisprezece veți? Doi români cu piepturi de aramă.
·  Ar mai fi cum ar mai fi când te gândești la viitor, dacă ar fi posibil să nu te gândești și la uriașa diferență dintre realitate și imaginație…
·  De regulă, o carte de versuri e și una de reversuri.
·  Oglinzile – sicrie pline cu neliniști.
·  Probabil că se știe: până la opera lui Dumas-tatăl, primii negri literari au scris la Biblie.
·  Un sunet de mini-efect, produs de chibritul ce cade pe parchet.
·  În timp ce spunea ceva, Pythia spune altceva.
·  Buburuzele nu sunt bune pentru zaruri – pe spate, toate au același număr de puncte.
·  E de presupus că dumitale ai purces din genitale geniale.
·  Ah, unde e Ion Creangă să vadă OZN-euri oglindindu-se-n Ozana?!
·  Frați întru rațiune. Dar, sigur, și dușmani întru rațiune.
·  Ruinele Troiei: el, soția și amanta…                                                                   
·  Vine iarna. Schimbă multe. În primul rând, temele de discuții ale bătrânilor.
·  Benefică e frica de a fi fricos.
·  Probabil, după asaltul Troiei, din burta calului troian grecii au făcut foc pentru ciorba de burtă.
·  Când te gândești că toate sunt în mâinile Domnului, nu-ți vine să spui: viață personală…
·  De fapt, firul cu plumb e tot al Ariadnei.                                                             
·  Eu când mă duc, de fapt vin. Acolo unde mă duc.
·  La început de toamnă, lumina e oarecum iertătoare… Nu vi se pare?
·  Hotarul dintre viață și moarte e absolut neapărat.
·  Hipopotamii își rag sau își râd hi-ho-ho-gamele.
·  Bătrânețea – robia fără de speranțe din care nu te poți salva.
·  Spa(s)mul computerului.
·  Slab de înger, tare de lucifer.
·  Televiziune prin  (Firul) Cablul Ariadnei.
·  Ploaia e un non-st(r)op.
·  Lev-Love-Live Tolstoi.
·  Impresia că furnicile trăiesc amănunțit.
·  Nu o singură dată, vina este sora vitregă a vinului.
·  Turma de oi parcă scoasă de sub un milion de bigudiuri.
·  Avitaminoza intelectului.
·  Și uite așa tot rătăcim noi, românii, prin patrie căutând patria...
·  Uimitor cât de mult nu seamănă dirijorul cu dirijabilul!
·  În raport cu dirijorul, muzicanții din orchestră sunt dirijabili, adică – aerostate de formă cilindrică.
·  Neliniște în lume: fabricile de textile din Rusia au majorat producerea pânzei kaki.
·  Placă memorială, aproape triumfală, pe Moulin Rouge din Montmartre: „Din fericire, aici nu a fost Don Quijote, ci doar Don Juan!”
·  O gospodină sexu-oală.
·  Ca și frica, dorința are ochii mari. De aia, în câmpul de vedere răsar și cresc absolut de toate.
·  Cutremurul – mod imperativ de-a ne face să simțim pământul sub picioare.
·  De la prea multe fraze de complezență, cerul gurii se înfierbântă.
·  La „Optica”, cei cu dragostea oarbă prind coadă cu noaptea în cap.
·  Pentru ca să pari mai înalt, mai impunător, când ieși la plimbare, ia cu tine vreun câinișor boldei, baset, dachs, spaniel, griffon de Bruxelles, chihuahua, bichon, pomeranian, maltez, yorkshire terrier… Pe scurt, e de unde alege!
·  Convorbruieri literare.
·  Pilot din Pont sau Ponțiu Pilot (în latină: Pontius Pilotus) de la „Alitalia”.
·  „Popa botează, dar zile nu dă…”, spuse bătrânul, închizând ochii pentru totdeauna.
·  Pentru unii, măseaua de minte este măseaua de prostie.                                     
·  Primăria a decis să amenajeze uscătorii comunale pentru creierii spălați.
·  Prutule, să nu devii apa sâmbetei...
·  În țara stupilor, pentru ca să ai dreptul să fecundezi regina, trebuie să fii cel mai mare trântor.
·  Tulpina mesteacănului – un prelung gât alb pentru zeci de papioane multicolore.
·  Perechi de măști pe cortinele teatrelor. Încă de la Eschil încoace, când o mască lasă mască altă mască.
·  După ce Arhimede ajunsese foarte cunoscut, el deja se numea Arhi-Arhimede.
·  Uneori, trebuie să o rupi de fugă, pentru ca să vezi cine se va lua după tine – sau să te prindă, sau să te urmeze. Dar fii atent și cine a început să alerge întru întâmpinarea ta – sau să te prindă, ca și unii dintre cei care te urmăresc, sau să te salute, ca cei care te așteptau să li te alături întru idee și faptă.
·  Uneori, un subînțeles e chiar un supra-înțeles!
·  De cum apare/ se formează un gol, se grăbesc, concomitent, să-l umple viața sau moarte. Depinde care din ele ajunge prima. Însă nu doar prin asta se rezolvă cazul. Mai depinde care din ele, viața sau moarte, e mai puternică în acel moment și în acel loc.
·  Uneori, dar deloc rareori, măreția poartă veșminte lungi, până în pământ, să nu se vadă că, de fapt, e pe catalige.
·  Dacă somnul rațiunii plodește monștri, somnul sufletului prăsește jertfe ce ridică steaguri albe înaintea monștrilor...
·  Parafrază după Arghezi: ...mistuit de ficțiuni, niciodată (sau totdeauna) trecutul nu fu mai frumos sufletului nostru doritor de viață...
·  De la un timp, nu trece o zi în care să nu se gândească la sinucidere. Astfel a ajuns gânditor; se poate spune chiar filosof...
·  Propria-ți umbră – o calchiere umană, însă care nu se lasă călcată în picioare de cel pe care-l calchiază.
·  Așa e, străbune cronicar: Nasc și la Moldova oameni. Dar să nu ne oprim aici, avansăm spre: se maturizează și la Moldova oameni.
·  E a mirării că în Murphy's law nu este înregistrată și legea mizeriei universale, aplicată în special omului păgubos: când bietului de el, foarte rar, i se întâmplă să aibă și el o felie de pâine cu unt, aceasta totdeauna îi cade din mâini (vorba aia: Anything that can go wrong will go wrong) cu unsoarea în jos.
·  Având petrol, poți juca un rol.
·  Repovestind miturile, să salvăm aparențele zeităților care își cam sistează aparițiile…
·  Odată ce la moartea omului se pune +, la nașterea sa ar fi trebui să se pună – ?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu