UNEORI TE PAȘTE TEAMA / CUM PAȘTE CALUL IARBA

Leo BUTNARU

POEME 
LA FINAL DE AN

Din timp

Timpul vindecă totul.

Programați-vă din timp.

Inclusiv online

prin mail sau skype.

Nu uitați de polița de asigurare medicală.

În roți

1

Neavând altceva la îndemână

bucătăresele pun în loc de bețe în roate melesteie

făcălețe

linguri de lemn...

Pentru atare treabă

ciobanii folosesc toiegele noduroase

jucătorii de baseball – bâtele lucioase

cei de la golf polo și hochei – crosele

tenismenii – rachetele

snookeriștii cei cu biliardul – tacul

de la canotaj – vâslele

căruțașii – codirișca biciuștii

pescarii – undițele

schiorii – schiurile

mascații de la scrimă – floretă spadă sabie

cei de la snow-board și surfing – plăcile;

bătrânii

orbii

jucătorii de crichet

de oină

mareșalii folosesc bastoanele

dirijorii – baghetele delicate

vărguțe de care ascultă Bach și Mozart...

Așa

la generala clacă de pus bețe în roate

să ajute cu toții la o mare faptă comună!

2

...Veverița alergătoarea

ca în uitare

în roata-colivie (goana ei

s-ar putea numi perpetuum-etcetera).

Iar câteodată

contra propriei plăceri nebune de-a alerga

neostenitor

amețitor

veverița gândește că

nu ar fi rău ca cineva

să-i pună bețe în roată...

Cu privirea spre imaginarul templu din Delphi

– Ce faci?

– Încerc să mă cunosc pe mine însumi.

– Probabil

durerile și dezamăgirile îți fac bine...

Statui de aramă

În orașele lumii –  statui cu locurile rușinoase lucioase-lună

de la atingerea de mâini a puhoaielor de turiști

a localnicilor – atingerea vaginului

sau a mădularului de aramă aduce noroc. Plus că

la atingerea lor

bărbaților și doamnelor prin corp le trec

parcă involuntar

                          fiori

ca un fel de electricitate a dorințelor de cândva

sau curente. Electricitatea fiorilor pe care cineva îi încearcă azi

altcineva – ca la lectura versului „S-a dus amorul...” Bine că a rămas

măcar fiorul

și impulsul de-a atinge locurile delicate ale statuilor;

locurile aramei lucitoare ca lampa fermecată

pe care o tot freca înfiorat Aladin

să apară spiridușul cu scufiță roșie...

În marginile absurdului

în această lume decăzută până la condiția de circ

sau redevenită circ

și pâine

lume în care manierele bune prelungesc viața

pe când manierele dubioase o fac plăcută

poate chiar interesantă

uneori te paște teama

cum paște calul iarba

calul tău de bătaie care

o vreme

ți-a fost calul de mângâiere

astea

și altele din marginea paradoxului

sau absurdității

în conformitate cu fatalitatea că

chiar cu greșeli

ceea ce ți-e scris

în frunte ți-e pus

Muzeu de anatomie

Fel de fel de exponate.

Colecții (în)ciudate de

organe ale corpului uman;

cele mai multe din ele – anomalii.

În formalina unui borcan – iată

anomalia anomaliilor – două palme uriașe.

Cât o mai fi aplaudat și ele în

epoca de aur!

Poate chiar din cauza acelei râvne excesive

au și crescut peste măsură

ajungând

anomalia anomaliilor.

În așteptarea basmului

Oarecât în virtutea profesiei sale de născocitor de basme

dar mai ales de povestitor al lor

anunță populația urbei că mâine seară

în piața mare

în agora

va depăna noul său basm.

A doua zi

ușor după chindie

în piață se adună totuși lume multă

sau – altfel spus – deloc puțină

astfel că

el începu să-și depene basmul

povestind povestind povestind destul de captivant

tensionat

încordat

emoționant

numai că

la un moment dat

constată că mulțimea se împuținează

oamenii pleacă – mai ales cei care înțeleseseră că el

nu le spune o poveste

ci amarul

neplăcutul

durerosul adevăr al vieții

                                         care-i vizează...

 Cimitire

Nu vi se pare că cinematografele miros a cimitire

în care de pe ecrane au tot căzut miile de cowboy

care s-au tot împușcat prostește unii pe alții?

Poate de la această întrebare încolo

chiar vi se va părea că cinematografele

sunt cimitirele neisprăviților pistolari isprăviți...