Așa-zisul ungheraș
roșu. Nelipsit-sovietic. Pentru politică, ideologie –
aceasta îi era
menirea până pe la ora douăzeci și trei,
după care devenea
loc tainic de îmbrățișări cu colege mai dezghețate
sau chiar, Doamne
ferește, loc de joc periculos cu stricate femei.
Uneori, cam o
dată-n trimestru, poate că mai des, se pare
în ungherașul roșu
pentru prelegeri trase de păr, apatice,
unor
studente-țărăncuțe li se întâmpla purpuria deflorare
cu sau fără
consecințe oarecât obstetric-dramatice.
Aproape de revelion,
acolo se instala bradul căminului
cu stea roșie în
vârf, cu jucării de Siberia, elementar-militare,
în luciul cărora se
oglindeau activiștii partinici și comsomoliști,
meniți să preia
ștafeta ca nouă generație imperialist-conducătoare.
Iar odată colegul-filolog
Linus Topală, revenind la dănănaia
aprins discutată –
(secretarul de partid zărise un prezervativ
printre jucăriile
bradului!), – trase anticipat concluzia: „Se cam zice
cu uniunea
sovietică... Chiar de mai e nițel pân-la amin și definitiv!”.
9.XII.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu