vineri, 6 decembrie 2019

Leo BUTNARU - POEME




Cuiul

dacă ar fi
să te răstignești
tu pe
tine însuți
un cui
ar rămânea
nebătut – ceva
ca în pilda orientală în care se spune
despre încercarea de-a aplauda
cu o singură palmă...

Nimb

De nu ar avea noroc de urechi
unora
nimbul  le-ar aluneca peste umeri
atârnându-le juvăț de gât, – constată
un simplu electrician împuternicit cu
deservirea nimburilor.

Loc sub soare

În prezent
populația globului pământesc e de 7 miliarde
și ceva

în creștere continuă...

Va veni timpul când
sub soare
nu vor mai rămânea decât
locuri în picioare.

 
După destrămarea imperiului

S-a destrămat imperiul.
Și siberian-european.
Și bolșevic
Și imens
Și de nimic.

Deja în fostele colonii e mai multă
sau mai puțină libertate.
                                       După ce ies din frizerii
bărbații miros a pariziene mărci de apă de colonie.
                                                                     În piețe
se crede că poți găsi de toate.
Magazinele sunt doldora de fructe exotice – o
incredibilă abundență a citricelor...

                                   ...A! mă întrebați
dar cum e cu poezia după destrămarea
pe-alocuri sângeroasă
a imperiului răutăților?
                     Cum să vă spun?...
Să zicem suportabilă... Chiar dacă e
poezia cicatricelor...

Fiece zi

Fiece zi – cu minunea ta
cu minunea ei:
propria ta viață.

Primul

Prin urmare
pe lumea încă lipsă
apăruseră Adam și Eva
de a zis Creatorul:
Unu, doi... – astfel
dând rezultatul extraordinar
nefalsificat
al primului recensământ
pe Pământ
dar în lumea încă lipsă...


Buddha și polițistul

Văzându-l pe Buddha cel
cu o sută de brațe
polițistul universal exclamă bleg:
                                                     Oho
ce de-a cătușe ar fi necesare!...

O
polițistul universal!
Bineînțeles mi-l amintesc
mai din secolul trecut
când l-am auzit întrebându-l pe
un crescător de porumbei
câte timbre încleie el pe hulubii de poștă...

Un dac la Rubicon

În ce mă privește
post-factum
aș avea ceva de mărturisit – și eu
am coborât din Galia Cisalpina
panta spre Rubicon
dar doar să-mi adap calul;
                                         numai atât
chiar dacă
în mersul calului
în buzunar
mi se bătea
zornăitor
zar de zar
pe care eu
mi-am zis să nu le arunc
pentru că nu mai avea rost
să trec Rubiconul
odată ce Iulius Cezar deja
cucerise Italia
războiul civil devenind război militar
încheindu-se destul de arbitrar
încât eu
concomitent
străin și autohton
aveam toate motivele să fiu
cu sufletul împăcat
cu calul adăpat
ținându-l pașnic de frâu
la Rubicon.

Vaca domnului

Vaca-Domnului – cel care o boteză astfel
probabil și-ar fi dorit puțin lapte. Pe atunci
omul încă nu cunoștea vinificația
narcoticele
tutunul – de le cunoștea
cine știe cum se numea azi
Vaca-Domnului...

Când omul pentru om poate fi...

Chiar dacă lupii s-au cam împuținat
ei mai sunt destui
pentru ca omul pentru om să rămână a fi lup.
                                                                 Însă
deja cel mai grav grad de dușmănie
azi nu mai e unul lupesc
animalier
când omul pentru om poate fi spam
pokémon
sau hacker.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu