Nu
o dată am avut impresia că există opere, partiţii muzicale cu adevărat
desăvârşite, care nu pot nicidecum să nu placă oricărui pretenţios în axiologie
sau chiar şi ignorantului. Numai că – asta e! – omul este imprevizibil. Se
întâmplă că, fiind mai la îndemână să le deschid, ascult unele din celebrele
lucrări ale giganţilor muzicii lumii. Şi, uneori, consult şi numărul de
accesări (deseori, impresionante!), la numărul de ascultători care au bifat că
le place. Dar – să vezi! – capodoperele au şi din cei care nu le plac. Un
exemplu: fermecătorul „Adagio
in G Minor” de Albinoni înregistrează 42 706 de aprecieri pozitive, dar şi… –
atenţie! – 746 de inşi au dat click că… nu le place! Ei bine, numărul lor
aproape că nu contează, s-ar putea spune, odată ce numărul de accesări e
uluitor: 11 421 756! Chiar aşa: unsprezece milioane patru sute douăzeci şi una
de mii etc.! Piesa a fost încărcată pe 7 martie 2007. Au ascultat-o câte un
milion şi jumătate de oameni pe an. Fantastic!
„Serenada” lui Schubert
a fost postată pe 1 februarie 2008 şi, până în prezent, a înregistrat 6 252 772
de audiţii. Să vezi, la 334 de indivizi această piesă nu a plăcut…
E captivantă această
statistică a capodoperelor pe net.
Hai să mai extrag un
exemplu, „Für Elise” de Beethoven: de pe 16 martie 2008 a adunat 14 259 936 de
audieri. Nu a plăcut la 1 806… Ăştia cine o fi, nişte… satanişti?!
Şi un alt exemplu ce
te lasă cu gura căscată, de mirare şi bucurie: „Sonata lunii”, încărcată pe 15
decembrie 2010, a
avut – câte credeţi? – 20 de milioane 408 mii 929 (inclusiv cea din aceste
clipe, când transcriu datele contorului).
Iar campion par a fi
„Anotimpurile” lui Vivaldi: din ianuarie 2008, a adunat 30 de
milioane 300 de mii de ascultători…
Însă revine în forţă Beethoven! "Sonata lunii", încărcată pe 25 martie 2006, a adunat deja... 57 335 584 de audiţii! Da, 57 de milioane...
Însă revine în forţă Beethoven! "Sonata lunii", încărcată pe 25 martie 2006, a adunat deja... 57 335 584 de audiţii! Da, 57 de milioane...
Audiţie plăcută! Mulţumiri,
YouTube!
Deja de vreo patru decenii,
cred, ţin sub un geam al bibliotecii mele o carte poştală cu chipul august al
lui Beethoven. A fost expediată Ninei de pe strada Bulgărească, colţ cu str.
Aleksandrovskaia din Chişinău, astăzi aceasta numindu-se Bulevardul Ştefan cel
Mare şi Sfânt. Din păcate, timbrul a fost dezlipit, „sustras”, neglijent, de
vreun (pseudo)filatelist, astfel că anul imprimat pe ştampilă nu se cunoaşte.
În schimb se vede cifrele 7 şi 9, adică fusese într-o zi de 7 septembrie de
până în anul 1917, când ţarismul căzuse. Reproduc aici această carte poştală,
cu chipul lui Beethoven atât de îngândurat, de inspirat, ce concordă perfect cu
milioanele de audiţii ale operelor sale, de care am scris niţel mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu