O POETĂ DE PE IDEL (VOLGA) ÎN REVISTA

Dispoziţie

Să ajungi unul din àcele orologiului

Kremlinului din Kazan.

Tasta delete

A computerului mondial.

O tabacheră fumurie.

Un si-bemol împiedicat,

Amurg matinal decolorat

Sau toţi câinii din lume.

Ochelari Exte pe rădăcina propriului nas.

Ventil cardiac apatic –

Orice, numai nu Lilya Gazizova.

*     *      *

Prin băltoacele regretelor târzii,

Cuprinsă de suferinţă deloc infantilă.

Parcă nu era prosteşte să gândesc

Că tatăl va trăi etern

Şi că totdeauna

Îmi va telefona inoportun,

Totdeauna inoportun.

Băltoacele se contopesc, tot cresc.

Le voi ocoli sau poate

Să-mi procur nişte botine.

Poetul

Dumnezeu te-a creat gata îndrăgostit:

De capete roase de creioane

Şi de şnur ce şerpuieşte în vânt,

De birtaşul ce îmbătrâneşte

Şi de Cervantes pe moarte.

De oneştii paşi ai omului

Ce duce o pâine,

De tristele automobile

Şi de berea acrită,

De veşmintele care

Pictează capodopere şi zboară în cosmos.

Şi încă – de calităţile neapărate ale faianţei…

Numai de mine să nu te îndrăgosteşti, poete!

Dacă o fi să nu rezist?!

Şi va trebui să ajung co-îndrăgostită de tine

De un strop de şampon, şi de luna sinilie

Şi chiar –

De soba aproape răcită…

Dragostea şi matematica

Tu eşti o complicată problemă de matematică.

Aş vrea să te rezolv empiric.

Aleg formulele.

Schimb între ele numerele de adunat cu cele de înmulţit –,

Însă în decursul zilei datele problemei se modifică.

Şi răspunsul îmi scapă,

Iar noapte din nou

Sunt foarte aproape de soluţie.

Însă spre dimineaţă tu te transformi

Într-o nouă problemă de matematică.

Şi iar încep a te rezolva…

Anul Dragonului

Deci, anul împrejur vom avea de-nfruntat

Dragonul cu o mulţime de capete.

Şi-mi voi ţine jurnalul victoriilor şi înfrângerilor…

Eu sunt contra violenţei faţă de dragoni!

Dragonii nu sunt daţi pentru

A fi decapitaţi.

Mă voi împrieteni cu ei.

Vom bea împreună ceai cu dulceaţă,

Discutând despre geometria neeuclidiană.

Ba chiar vom visa la un viitor luminos,

Crezând că de aici încolo niciun cap

Nu va cădea de pe umerii dragonilor.

Fără a privi în urmă

Să scrii despre o iubire nesăbuită

La patruzeci de ani

Parcă ar părea oarecum ridicol.

Grijile pentru cei apropiaţi

Şi pentru pâinea cea de toate zilele

Devoră disperarea.

Şi priveşti în jur, priveşti…

Însă aşa îţi vine,

Mama dracului,

Să scrii despre o iubire nesăbuită

La patruzeci de ani

Şi chiar să o încerci tu însuţi!

Nu e o prostie

Dintr-o dată te întristezi,

Când nu-ţi zâmbeşte

Vânzătoarea sau frizerul.

Eu însă vreau să bucur lumea,

Precum soarele.

Şi chiar când îmi ia sânge din deget,

Sora medicală să-mi zâmbească.

Nu e o prostie să doreşti aşa ceva.

Eu sunt sigură

Că m-am născut pentru fericire.

 Oraşul anost

În oraşul de sticlă

Nopţile sunt fragile

Şi trecătorii puţini

Aici nu auzi ecoul. Iar oamenii caută

Unica imagine reflectată.

În lungul străzilor pustii

Mă strecor ca o pisică de subsol…

Însă nici chiar în ţărmurile zgârie-norilor

Nu se oglindeşte imaginea mea.

Şi am remarcat

Că, dacă e să priveşti îndelung luna,

Ai putea observa

Unica oglindire corectă…

 Basme triste

Acolo vor fi ornamente tătărăşti,

Glacialul cer al Stockholmului,

Scara-n serpentină, ducând la etajul trei

Al casei cu patru etaje,

Şi aceasta nu ar fi obligatoriu!

Gionni, înotând trei ore la rând în bazin,

Un volumaş color cu versurile lui Arthur Rimbaud,

Stând pe partea dreaptă a mesei,

Iar însăşi masa-i capitonată cu piele maro,

Cu multă zăpadă şi multă dragoste,

Şi cu tristele basme ale doamnei Lindgren…

Din această carte nu se va afla

Cauza istericalelor mele

Şi a insomniilor vesele de tot,

A privirilor ce mă ocolesc

Şi a unor îngândurări prea plictisitoare.

În această nu voi exista eu…