* * *Discuția a doi conducători de-armată
se arunca precum bila grea
din gură
 |
| Traducere: Leo Butnaru |
de încordarecând cel de-al doilea a rostit
cu oarece lipsă de măsurăcă
de n-ar fi mofturile comandanților
jocul ar fi de-a dreptul mizerabil
noi toți am alerga unul după altul
ascunzând drapele sub muncel.
Și brusc răspunsul s-a răspândit în cercuri
îndreptându-și puful mustăților
comandantul de campanie mai
dădea din mâini hăt din umeri
de se părea că fugind astfel va muri
și acolo din vârful muntelui vocea-i cădea
cuvântarea lui la picioare strălucea
de n-ar fi fost mofturile comandantului
nu se mai putea evita înfrângerea.
Și dintr-o dată au prins a căra arme
sute de mii jumătate de munte
două sute de bâte căpșoare albe
tunuri vidme
topoare ascuțite.
Da celea au fost vremi de luptă
peste câmp un cazac trecea
iar în șaua lui căprița Manika
albă țintată-n frunte se legăna.
1926 sau 1927
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu