📚 UN POET, O CARTE, UN POEM 📚 / 7

Ascultând ecoul

Sunt puşi în genunchi să sărute pirostriile şi mâna

naşilor: ea e îmbrăcată în

nour, în superba rochie de mireasă a mamei mamei mirelui,

nour de materie aflată în stare primordială, el

e îmbrăcat în semeţia

bisericii înlăuntrul căreia, dacă doreşti, poţi să te urci

până în deal să admiri satul, ascultând

ecoul că „se cunună robul

lui Dumnezeu” şi să târăşti, mai departe, după tine, pe

bolta cerească, din aramă, rămăşiţele

unei corăbii

misterioase, filosofând despre miez –

în moduri diferite…