marți, 27 februarie 2018

📚 UN POET, O CARTE, UN POEM 📚 / 23

Or El

între dragostea de sine şi
Dumnezeu s-a născut o prăpastie
acoperită frumos cu gazonul iluziilor       
                              pe care am alergat
şi peste care mai păşesc câteodată.
aproape orb
trimit gândurile spre apele răcoritoare….
le aud susurul şi câte un strop
stinge văpaia luptelor zilnice.
*

O, dacă mi s-ar da înţelepciune
să nu mă mai uit înapoi,
să nu mai privesc în jos ,
de Mi-ai trimite puntea Cuvântului
să privesc mereu în Lumină...
dacă Mi-ai întinde degetul lui Lazăr…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu